Foarte mulți pacienți care au trecut prin experiența unui tratament de canal în trecut privesc această manoperă cu groază, amintindu-și probabil cât de dureroasă a fost experiența precedentă. În prezent putem să ne așezăm pe scaunul stomatologic mai puțin crispați și cu încrederea că medicul va găsi o cale să ne asigure atât confortul operator printr-o anestezie eficientă, cât și ulterior, prin prescrierea unui tratament antiinflamator sau chiar antibiotic la nevoie.

Anestezia:

Nici chiar durerea anesteziei nu mai este ce a fost. Acum folosim un anestezic topic sub formă de gel aromat sau spray-ul ușor amărui de Lidocaină pentru a anestezia mucoasa înaintea puncției anestezice, iar aceasta din urmă se realizează cu ace atraumatice care sunt tolerate de pacienți.

Datorită faptului că acele sunt atât de subțiri și flexibile și traumatismul gingiei este minim, scad la minim riscul de hematom și durerea postanestezie, pentru ca toți cei cărora li s-au făcut anestezii cu seringi obișnuite își amintesc că după tratament, de cele mai multe ori nu există durerea dentară, dar durerea gingivală persistă câteva zile.

Un alt factor care contribuie la liniștea operatorie este calitatea anesteziei. Înainte, cel mai utilizat anestezic era Xilina simplă, fără vasoconstrictor. În prezent, în cabinetele stomatologice moderne, preferăm Articaina împreună cu Epinefrina 1:100000 sau 1:200000 pentru efect vasocostrictor care să ne prelungească, dar și să ne potențeze efectul anesteziei.

Cu ajutorul epinefrinei și cantitatea de anestezic necesară este mult mai mică, prin urmare distensia țesuturilor și timpul de vindecare al gingiei scad.

Există unele situații: pacienți cu probleme cardiace, pacienți tarați, gravide sau copii când preferăm să folosim mepivacaina fără epinefrină care ne oferă tot o anestezie eficientă, dar de mai scurtă durată și mai ușor eliminată renal și hepatic și evident, fără modificarea tensiunii arteriale. Pentru astfel de situații și nu numai, informarea prealabilă a stării de sănătate de către pacient, a personalului cabinetului stomatologic fiind deosebit de importantă !

Premedicarea:

Mulți pacienți se prezintă îndurerați la stomatolog pentru că de frică să nu influențeze efectul anesteziei, în ziua respectivă nu au luat nici un antiinflamator sau antialergic. Această concepție este greșită, ba chiar utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene(AINS) ajută la obținerea unei anestezii mai bune prin scăderea anxietății pacientului, care ar putea să ne pericliteze confortul anestezic. De asemenea, AINS scad inflamația țesuturilor afectate în procesele acute, ajutând astfel instalarea anesteziei.

Durerea postoperatorie:

De obicei, după efectuarea tratamentului de canal, dintele continuă să fie sensibil câteva zile, uneori chiar o săptămână și această sensibilitate nu trebuie să ne impacienteze pentru că este firească.

Vă întrebați probabil cum poate să mai doară un dinte care nu mai are nerv ?

Ei bine, nu dintele doare ci țesuturile periodontale care înconjoară rădăcina. Cu cât inflamația a fost mai mare la prezentarea pacientului în cabinet, mai ales dacă a existat și o tumefacție importantă sau chiar un abces, cu atât va dura mai mult până la vindecarea completă a zonei dureroase.

Deoarece inflamația este un proces biologic și chiar dacă medicul îndepărtează cauza prin efectuarea tretamentului de canal, odată instalată, ea trebuie să își urmeze cursul și necesită câteva zile pentru vindecare.

Alte cauze pentru durerea postoperatorie sunt instrumentarea dincolo de apex, împingerea detritusului din canal dincolo de apex, iritarea cu lichid de irigare a țesuturilor periapicale sau depășirea cu material de obturație de canal a apexului radicular.

Pentru a minimiza incidența acestor complicații, este foarte important ca tratamentul de canal să fie realizat de un medic specialist(endodont), ce are la îndemână aparatură și materiale moderne.

Deoarece un apex locator ne măsoară lungimea exactă a canalului radicular și astfel putem curăța canalul pe toată lungimea sa, dar fără să o depășim, putem să ne calibrăm conurile de gutapercă, astfel încât extruzia dincolo de apex în timpul obturației de canal să fie minimă sau chiar inexistentă, iar materialul de obturație de canal să fie câtmai puțin iritant pentru țesuturile periapicale.

Utilizarea microscopului operator ajută în identificarea și accesarea tuturor canalelor radiculare, iar acele rotative ajută la curățarea eficientă și în siguranță a canalelor radiculare, minimizând împingerea detritusului dincolo de apexul radicular și astfel ajutând vindecarea zonei inflamate.