Este foarte cunoscut faptul că apariția cariei dentare se află în directă legătura cu tipul alimentelor și momentul consumării lor.

Dintre componentele alimentare, rolul principal în acest sens îl au consumul unora din formele de hidrați de carbon, în mod special al zahărului și ca atare, un efort profilactic eficient trebuie îndreptat în această direcție.

Consumul de zahăr este vinovatul principal în apariția cariei dentare, deoarece el intervine atât în formarea plăcii bacteriene cât și în producerea unei mari cantități de acid(care distruge smalțul dintelui).

Este mult mai importantă forma consumată și orarul consumului decât cantitatea de zahăr consumată.

Comportarea la carie a indivizilor raportat la consumul de zahăr variază în limite largi și în general 10% din indivizi prezintă o vulnerabilitate redusă, chiar în condițiile unui consum de forme periculoase și cu un orar necorespunzator.

În conformitate cu acestea, va trebui în primul rând redusă cantitatea de zahăr, mai ales că în ultimii ani s-a înregistrat un consum ridicat.

În același timp, restricțiile vor trebui să vizeze formele periculoase, caracterizate în general de încorporarea zahărului în formele lipicioase, precum dropsurile, fondantele, caramelele, care, prin prelucrarea industrială prezintă în medie 25% din zahăr transformat în monozaharide, mai ușor și mai rapid de transformat în acid ducând astfel la distrugerea smalțului dintelui. Un grad mare de nocivitate îl au și prăjiturile lipicioase, dar mai ales înghețata, a cărei temperatură joasă determină modificări importante în structura cristalină a smalțului, favorizând apariția cariei dentare.

Formele cele mai puțin periculoase sunt prezentate de băuturile îndulcite, prăjiturile cu un conținut bogat în grăsime, ciocolata si, eventual, mierea de albine.

Băuturile îndulcite consumate în mod special sub formă de sucuri naturale din fructe au o cariogenitate limitată prin lipsa de stagnare pe suprafața dinților. În schimb, datorită acidității, ele pot produce decalcifieri limitate pe suprafața smalțului favorizând acumularea de placă bacteriană, întrucât conținutul ridicat de zahăr reprezintă o sursă apreciabilă de acid. Din aceste motive, consumul lor excesiv, în mod special a celor fabricate din citrice, produce scăderea PH-ului sub valori de 4,5 și, ca atare, devin periculoase pentru copii, deși  ele rămân mai puțin nocive față de dulciurile lipicioase. Mierea de albine pare mai puțin nocivă prin solubilitatea ei mare și prezența unor substanțe aromatice din glandele salivare ale albinei care inhibă fermentația, dar și a faptului că prin gustul foarte dulce se consumă în cantitate foarte mică.

Totodată, consumul de cereale îndulcite are un efect redus în dizolvarea smalțului dintelui, iar cel mai puțin acid se produce din grâul fiert.

Fructele și zaharurile crude, prin conținutul bogat în celuloză sunt stimulente puternice ale fluxului salivar și produc simultan o curățire mecanică eficientă a suprafeței dentare, împiedicând apariția cariei dentare.

În afară de componentele alimentației, o importanță deosebită este acordarea ordinii consumarii alimentelor în timpul mesei, de interes deosebit fiind ultimul aliment consumat. De accea se recomandă terminarea meselor prin consumarea unui fruct sau a unei legume crude sau chiar a unei bucăți de brânză, neutralizând rapid aciditatea placii, în timp ce cafeaua sau prăjiturile, din contră, o accentuează.

În privința ritmului consumului, se recomandă consumarea întregii cantități de dulciuri o singură dată pe zi, cu ocazia mesei principale, dupa care se va realiza periajul denter pentru a împiedica stagnarea alimentelor lipicioase pe dinți o lungă perioadă de timp și implicit apariția cariei dentare.