Scrasnitul dintilor, frecarea lor si inclestarea maxilarelor sunt simptomele principale ale unei tulburari numita bruxism.

Clasificare

Bruxism nocturn

Este cel mai raspandit. In bruxismul nocturn apare scrasnirea automata a dintilor precum si contractarea ritmica a maxilarelor. Aceste fenomene apar la aproximativ 90 de minute si pot dura de la cateva minute la cateva ore. Bruxismul nocturn este cel mai periculos deoarece este inconstient, iar urmarile sale se instaleaza insidios, putand ramane nediagnosticat mult timp.

Bruxism diurn

Apare ca reactie la diferiti stimuli externi (cum ar fi stresul de orice fel) sau ca urmare a tipului nostru de personalitate (de exemplu, persoanele hiperactive tind sa dezvolte bruxism).

Cauze

Se impart in trei categorii mari: a) cele ce tin de structura psihica a pacientului combinata cu diverse elemente stresante. Aici se includ toate persoanele perfectioniste, agresive sau anxioase ce trec prin evenimente de tipul: sarcini stresante, probleme familiale, odihna insuficienta, abuz de cafea, alcool sau tutun, tratamente psihotrope stimulante (unele antidepresive); b) cele ce tin de tulburarile ocluzale: orice modificare incorecta a reliefului ocluzal prin obturatii sau coroane incomplet adaptate, oase maxilare dezvoltate disproportionat, eruptia dintilor, incongruente dento-alveolare, dinti fracturati, edentatii (lipsa unuia sau a mai multor dinti); c) alte cauze: afectiuni din sfera ORL (de exemplu vegetatii adenoide), care produc obstructii partiale ale cailor respiratorii; sindromul de apnee in somn.

Simptomatologie

Primele semne de intrebare pe care ar trebui sa ni le punem ar fi generate de prezenta durerilor auriculare (in zona urechilor) si ale articulatiei temporo-mandibulare (articulatia maxilarelor) insotite eventual de dureri surde de cap. Frecvent, dimineata apare o senzatie de oboseala, de tensiune a muschilor masticatori. La nivel dentar apare hipersensibilitatea la cald si la rece. Persoana langa care dormim e posibil sa remarce contractiile ritmice ale maxilarelor precum si zgomotul tipic de scrasnire. Cu toate acestea 80% dintre pacienti nu realizeaza ca sufera de bruxism, problema pe care o semnaleaza abia medicul stomatolog. Acesta va observa la un pacient cu bruxism: – aparitia fisurilor sau a fracturilor smaltului; – fractura sau tocirea obturatiilor coronare sau a lucrarilor protetice; – modificarea aspectului dintilor frontali ale caror margini sunt netede ca urmare a abraziunii (tocirii) smaltului; – abraziunea smaltului dintilor laterali ce poate ajunge pana la expunerea dentinei, ceea ce confera dintilor un aspect galbui si produce sensibilitatea la cald si la rece; – muschi maseteri mariti de volum; – in cazurile mai grave se poate observa mobilizarea dintilor in alveole ceea ce determina o mai usoara invazie bacteriana si poate duce chiar si la abcese dentare.

Tratament

Exista cateva metode prin care pacientul poate ameliora el insusi bruxismul, fara ajutorul medicului dentist: • Stresul e unul dintre cei mai importanti factori in declansarea episoadelor bruxogene, asfel incat trebuie evitat, pe cat posibil. • Incercati sa va asigurati un somn suficient si odihnitor. Muzica, lectura sau o baie calda inainte de culcare va pot ajuta sa va relaxati. Evitati consumul de substante excitante ale sistemului nervos (cafea, tutun, alcool si nu in ultimul rand, drogurile mai tari) in apropierea orei de culcare. • Roaderea pixurilor, a unghiilor sau pur si simplu mestecarea gumei obisnuiesc maxilarele cu scrasnitul. E preferabil sa se renunte la astfel de obiceiuri. • O metoda de relaxare a muschilor masticatori este pozitionarea varfului limbii intre cele doua maxilare, in zona dintilor frontali. Este un truc valabil pentru bruxismul diurn. • Asezarea unui prosop umed si cald pe articulatia temporo-mandibulara inainte de a va culca, are de asemenea, un efect miorelaxant (de relaxare a musculaturii).

Tratamentul instituit de medicul stomatolog

Primul lucru pe care il va face medicul odata ce a constatat ca pacientul sufera de bruxism va fi sa afle care este cauza. • Daca este vorba de stres, atunci se incearca eliminarea acestuia, fie prin autoeducare, fie prin psihoterapie. • Daca medicatia psihotropa a declansat bruxismul, se incearca pe cat posibil intreruperea sau modificarea ei. • Daca este vorba despre o ocluzie defectuoasa, fie datorita problemelor ortodontice (de exemplu inghesuiri), fie prin lucrari protetice incorect executate, se va trece la o reechilibrare ocluzala completa, cu tot ceea ce presupune aceasta: refacerea coroanelor dentare, a obturatiilor coronare, rezolvarea disfunctiilor ortodontice. • Pentru relaxarea musculaturii masticatorii se pot prescrie medicamente calmante, pentru perioade scurte. • In cabinetul stomatologic se pot realiza niste aparate speciale numite gutiere care nu sunt altceva decat mulaje ale dintilor superiori si inferiori, si care au ca scop impiedicarea contactelor interdentare si pozitionarea mandibulei intr-o pozitie neutra, mai relaxata. Gutierele sunt, insa, doar niste paleative care nu rezolva problema, ci doar impiedica lezarea dintilor si aparitia durerilor, in timpul purtarii lor. Durerea auriculara si in zona articulatiei temporo-mandibulare, insotita de tensiune a muschilor masticatori si hipersensibilitate dentara la cald si la rece, pot fi semne de bruxism. Prezentarea la medicul stomatolog pentru evaluarea situatiei este cea mai corecta atitudine. Inainte de a ajunge la medic, incercati sa eliminati stresul, sa aveti un somn linistit prin metodele sugerate mai sus, sa evitati consumul de cafea, tutun si alcool, sa evitati medicamentele psihotrope stimulante. Nu roadeti obiecte ca guma de mestecat sau capatul creionului. Plasati varful limbii intre cele doua arcade si aplicati o compresa calda pe obraz pentru relaxarea musculaturii.   Sursa: www.sfatulmedicului.ro